Smart pub – dezamăgire

După o săptămână de muncă, aşteptam sâmbătă ca un copil care aşteaptă dimineaţa de Crăciun. Îmi doream relaxare totală, o atmosferă liniştită, să savurez minutele cu entuziasm. Am ales să-mi petrec seara la Smart Pub, pe marginea lacului.

Recunosc de la început că nu mi-am făcut o rezervare, veneam doar eu cu o prietenă şi ne gândeam că vom găsi o masă pentru noi. Am intrat pline de energie şi am întrebat dacă avem unde să ne aşezăm. Un domn drăguţ din personal a sesizat imediat o masă şi ne-a trimis acolo. Odată ajunse acolo au început să curgă dezamăgirile una după cealaltă.

Nici nu am apucat să ne aşezăm pe scaun că o domnişoară chelneriţă ne-a luat la rost, într-un stil nu foarte elegant, reamintindu-ne încă odată cum un loc foarte frumos poate fi stricat prin atitudinea celor care îl populează. Nu am răspuns acestei atitudini, am preferat să o ignor. Mă rog, ne-a lăsat meniurile. Le-am consultat şi când să comandăm, am realizat că pentru a fi băgate în seamă de cineva probabil că trebuie să purtăm vreun semnal luminos, pentru că nimeni nu părea să ne observe.

Minutele au trecut şi s-au strâns într-un număr care nu face cinste unui local cu pretenţii: anume aproape 20 de minute de aşteptare doar pentru a comanda. Am fost în multe localuri pe parcursul vieţii mele, de la cele pe care le poţi numi adevărate ”biciuşcării” până la localurile unde nu poţi intra decât la 4 ace. Servirea şi educaţia oferită personalului fac diferenţă întotdeauna. Nu faima şi notorietatea sunt cele care mă fac să revin într-un loc, ci felul în care mă simt în acel local.

Cei de la Smart Pub, fără nicio supărare, cred că s-au obişnuit cu ideea că oamenii revin la ei doar pentru privelişte şi neobişnuitul locaţiei şi au început să scadă calitatea serviciilor. Ca să vă spun un adevăr trist, mâncarea de acolo nu e cu nimic mai presus decât ceea ce găsim prin Centrul Vechi. Multe localuri servesc burgeri, iar faptul că voi îi serviţi desfăcuţi nu m-a impresionat în niciun fel. Poate pentru voi contează mai mult imaginea decât conţinutul, dar din punctul meu de vedere carnea voastră de vită mi s-a părut lipsită de gust.

Aşa că singurul motiv pentru care am rămas aseară a fost faptul că am parcurs drumul până acolo şi îmi doream să pun relaxarea şi starea de bine pe primul loc. Am ignorat starea de dezamăgire care se instalase în sufletul meu. Revolta aceasta nu am mai simţit-o până acum, drept să vă spun. Mereu văd partea plină a paharului, încercând ca în fiecare review să pun binele în faţă.

Îmi place foarte mult Smart Pub, mi se pare deosebit conceptul lor. Revin cu plăcere să am parte de un desert savuros, pentru o porţie de paste. Dar dincolo de acel specific al localului, mi-ar plăcea ca şi serviciile să fie la stadarde înalte. Să ne simţim respectaţi de când intrăm până la plecare. Să fim noi după care se ţin chelnerii, nu noi cei care se ţin după ei. Să avem parte de zâmbete, nu de priviri sarcastice. Să fim oameni unii cu ceilalţi, nu am pretenţii exagerate, doar aşteptări normale ale unui client când vine să se simtă bine într-un loc.

How to get the perfect gyros

Ca să ai parte de un gyros foarte bun, cu o carne savuroasă şi o pita care îti aduce aminte de frumoasa Grecia, nu trebuie neapărat să călătoreşti atât de mult. Ai nevoie doar de o bună prietenă şi de un pic de ajutor din partea sorţii.

Ce fel de ajutor? Să-ţi fie atât de foame încât să mergi în cel mai apropiat loc. Pe Strada Unirii din Craiova, puţin mai jos de celebra Shaorma de 5 lei de la Unirii, găseşti un loc super numit Elia Food&Coffee. Au două tipuri de gyros: cu pui şi cu vită. Ambele variante vin cu o explozie de arome si cu cartofi prăjiţi preparaţi chiar de ei. Preţurile sunt avantajoase: 8 lei cea mică şi 13 lei pita gyros mare. Le-am ăncercat pe amândouă şi vă spun că nu aţi mâncat aşa ceva de mult timp (Asta dacă nu cumva călătoriţi des în Grecia).

Însă, ceva cu totul neobişnuit e Bifteki Burger. Carne savuroasă de vită, alături de 2 feliuţe subţiri de caşcaval, totul acoperit de o chiflă bine rumenită. Surpriza a fost ca pentru doar 9 lei primeşti burgerul săţios, o porţie de cartofi absolut deosebiţi şi un sos tzatziki. 

Sper că v-am făcut poftă şi că alegerea mea de săptămâna asta va fi şi alegerea voastră 🙂

Puteţi să vedeţi mai multe detalii despre ei cât să şi comandaţi acasă aici

Big Ben

Serile frumoase trebuie să se termine cu un desert pe cinste, iar deseori şi locul unde-l savurăm contează foarte mult. Într-un loc liniştit, primitor care te face să te relaxezi am aterizat şi eu împreună cu o prietena mea foarte bună, Cătă. Pofta de dulce e poate cel mai mare defect, printre puţinele pe care le ador. Iar aceasta m-a adus la Big Ben.

Îmi place foarte mult locul, e printre singurele restaurante spaţioase pe care le cunosc cu o mare deschidere la public. E unic în felul lui prin aranjamente şi fin prin produsele pe care le servesc. Am savurat o porţie de Panacota, servită cu dulceaţă de vişine, mentă şi portocale. Eu deobicei am încredere şi experimentez diverse gusturi cu ceea ce găsesc prin farfurie şi mi s-a părut foarte bună combinaţia. Panacota este şi săracă în calorii, aşa că puteţi mânca fără regrete. 

Prietena mea, Cătă a comandat moelleux au chocolat cu îngheţată de vanilie. Cu fiecare îmbucătură simţeai gustul senzaţional de ciocolată. Nu uitaţi să combinaţi moelleux cu îngheţată pentru frumuseţea contrastului. 

Cât despre băuturi, am fost cuminţi şi ne-am comandat două cocktailuri colorate şi nonalcoolice. Al meu conţinea fructe de pădure şi ginger, iar celălalt avea piersică şi lime.

Weekendul se apropie de final aşa că nu rataţi ocazia unui ultim răsfăţ înainte de ziua de luni. Vă pup! 🙂

Hangover Burger

După mesele pline de ouă roşii, miel, drob şi alte preparate tradiţionale, m-am hotărât că ar fi momentul pentru ceva nou şi inedit: Burger! Nu gustasem niciodată unul gătit la un restaurant à la carte.

Aşa că ieri împreună cu prietena mea foarte bună am plecat în căutarea unui loc perfect pentru servitul unui mic-dejun târziu sau brunch, cum îl mai numim. În Centrul Vechi nu prea am avut noroc, niciun loc de parcare! Am mers mai departe, la Chicago Bar unde ştiam că se servesc burgeri, dar surpriză mare (mai degrabă şoc) – nu pregăteau burgeri! Relaxarea mare de după Paşte nu face bine la clienţi. Din păcate, ne-am ridicat şi am plecat.

Din fericire am găsit locul perfect unde am fost tratate cum se cuvine. Am fost la Temple Bar, în Brazdă şi am scăpat de aglomeraţia din Centru, dar şi de toate figurile şi figuranţii de rigoare. Locul acesta câştigă, în primul rând, pentru că îşi respectă clienţii.

Ne-am aşezat eu şi prietena mea la o masă la etaj şi am hotărât să ne luăm câte o porţie de burger. A venit domnişoara chelneriţă şi când a auzit că vrem fiecare câteo porţie, ne-a zis că porţia conţine 2 burgeri şi cartofi pai – „suficient pentru amândouă”- aşa că s-a oferit să ne împartă cei doi burgeri în câteo farfurie.

A fost o idee excelentă să venim! Gustul e unic: ceapă caramelizată se îmbină perfect cu carnea de burger aromată cu muştar. Un deliciu…

Nici nu ne-a costat foarte mult, porţia obişnuită de 22 de lei, fiecare am dat 11 lei şi am mâncat copios. Am adăugat o apă plată ca să nu „îngreunăm lucrurile”.

Pentru 2 studente fără prea mulţi bani în buzunar, eu zic că merită acestă masă copioasă mai ales după un mega party pe care l-ai bifat cu mult alcool. Tratează hangover-ul cu un burger – don’t be so shy!

3 cappuccino şi un singur câştigător

O dimineaţă frumoasă începe cu o gură de cafea. Plină de arome, cafeaua poate să fie bună indiferent de locul unde o consumăm, atâta timp cât este de calitate. Azi v-am pregătit acest review în care o să vă împărtăşesc gustul cappuccino-ului în 3 locuri diferite din Craiova. Însă, înainte, v-am pregătit o mică poveste.   

Cel mai bun cappuccino mi-l amintesc şi astăzi. Eram la Julius Meinl în Viena şi nu ştiam de ce să fiu mai încântată: de gustul cafelei sau de cât de frumos arăta localul unde o serveam. Desigur, localul merită să-l vizitaţi atunci când ajungeţi prin Viena, veţi găsi multe lucruri care nu aţi fi crezut că se produc sub sigla Julius Meinl – ciocolate, în special.

Însă, în aceeaşi perioadă am locuit la o familie care trăia de câtiva ani în Austria. Aveau un aparat de cafea care era asemănător cu cel cu capsule, dar în loc de capsule folosea pliculeţe de cafea. Aici intervine surpriza: cafeaua de la acel aparat pe mine m-a lăsat mască. Era foarte bună, mai ales dacă îi puneam lapte condensat şi un pic de zahăr. Dimineaţa învăţasem să-mi pregătesc nu una, ci doua cafele din acestea.

Aşdar, haide să vedem cum a fost cappuccino în:

Murphy’s Pub – Centrul Vechi

Exact gustul buono din Italia. La vita e bella cu cappuccino-ul din Murphy’s Pub. Cel cu scorţişoară pe deasupra este specialitatea localului, iar celălalt este un cappuccino clasic. Toate produsele lor în materie de cafea sunt de la Vescovi Caffe, produsă în Italia.

District Cafe – pe lângă Colegiul „Fraţii Buzeşti”

Cu puţină frişcă sau fără cappuccino-ul de aici este bun, însă, nu aduce nimic special faţă de celelalte baruri unde se servesc produse din gama Julius Meinl. 

McCafe – aţi fi crezut?

Mi-a plăcut la nebunie cappuccino-ul de aici şi mereu îl beau de plăcere. Servirea este rapidă şi promtă. Îmi place la nebunie şi faptul că mereu aduc un plus de noutate, iar acest lucru mă determină să spun că acesta este cel mai bun cappucino din Craiova pe care, personal, l-am băut.

Până voi face cercetări mai amănunţite vă urez o zi bună şi sper că beţi o cafea care vă pune pe picioare! 🙂

Choco Brownie Mc Sundae şi Bucureşti

Vremea frumoasă a venit şi am dat fuga la Mc Donald’s pentru un nou răsfăţ: o prăjiturică plină de ciocolată cu îngheţată Mc Sundae pe deasupra şi sirop de ciocolată. Dulcele mult aduce. Nu vorbesc doar despre calorii, pentru că de data aceasta le savurez împreună cu o excursie la Bucureşti!

Când am gustat prima oară mi s-a părut că seamănă cu ceva ce mai gustasem. Ceva familiar, dar totuşi nou. M-am întrebat dacă până la final voi fi surprinsă sau voi fi dezamăgită. Îmi permit luxul de a fi optimistă.

Experienţele noi vin la pachet cu multe senzaţii încă nedescoperite. În primul rând, teama. că ceva nu se va alinia cum trebuie, că mergi spre necunoscut. Alegerile îndrăzneţe nu sunt pentru toată lumea şi, cu siguranţă nu îi învaţă nimic pe cei care nu ştiu să privească dincolo de zona lor de confort.

Experienţa mea din săptămâna aceasta a trecut de la acrişor la dulce, de la nelinişte la speranţă. Am avut prilejul de a participa la primul meu mare proiect marca ELSA România, organizat de departamentul Seminarii şi Conferinţe. Vizita instituţională naţională a avut un program foarte încărcat de evenimente academice, dar şi plin de multă distracţie în spirit elsac. Oamenilor foarte speciali pe care i-am întâlnit le mulţumesc cu acest prilej pentru toate momentele când, conştient sau inconştient, m-au făcut să mă simt parte din ceva cu totul special.

O zi frumoasă începe la 7 dimineaţa când tu te-ai pus în pat doar cu câteva ore înainte. Când nu apuci să dormi pentru că ţi se pare ziua mult prea scurtă pentru toate lucrurile frumoase care ar încăpea în ea. De dimineaţa până după-amiază eşti office şi preocupat de vizita la Curtea Constituţională sau la Parlament. Seara ai meeting la distracţie. Lăsăm toate inhibiţiile acasă căci nu e loc pentru ele în localurile pline din Bucureşti.

Dacă îngheţata Mc Sundae îşi adaugă în acest sezon o bucăţică de brownie, eu adaug mai mulţi prieteni 🙂 Sper ca acestea două să rămână pe piaţă, căci combinaţia perfectă e greu de găsit şi mai greu de menţinut.  

La mulţi ani, femeie! (Partea a II-a)

Săptămâna aceasta a fost plină de aventuri culinare care mi-au cam obosit stomacul. V-am povestit că înainte de 8 martie am fost la Q Club şi am gustat din foarte multe preparate. Ei bine, a doua zi mi-am petrecut-o la Mythos unde au avut un meniu special.

Încep prin a vă spune că am mâncat mai mult decât a suportat săracul meu stomac. Prima dată ni s-a adus un aperitiv. Preparatele diverse erau aranjate foarte bine în farfurie ceea ce te făcea să vrei să încerci tot ce găseai pe acolo. Câte puţin de pe aici, câte puţin de pe acolo şi uite aşa aproape terminasem tot ce era pe farfurie. Cel mai mult mi-au plăcut un crevete pus pe o bucăţică de pâine prăjită cu sfeclă şi un coşuleţ de parmezan cu salată şi prosciutto.

La al doilea preparat am avut de ales între: carne de vită, de pui sau peşte. Am ales peştele că am zis şi eu să mănânc ceva cu mai puţine calorii. Eram atât de plină după primul fel încât peştele mi-a pus capac. Somonul cu sos de portocale a fost excelent şi nu am putut să mă abţin, dar după nu m-am simţit deloc bine. Am simţit pe pielea mea cum o masă excelentă se poate transforma într-un dezastru.

Această prezentare necesită JavaScript.

Deja desertul a devenit o misiune imposibilă. A constat într-un mouse de ciocolată neagră cu vişine. Îmi părea foarte rău de el şi am luat o gură. Aş fi înfăşcat-o pe toată, dar na, nu şi de data asta.  Data viitoare o să fac vorbesc despre toată prăjiturele posibile şi imposibile de la Mythos. 

Partea grea atunci când ai în faţă foarte multe preparate care îţi plac este să alegi ce să mănânci prima oară, aşa-i? Prima oară, a doua, a treia şi ajungi să le termini pe toate şi să nu mai ai loc de nimic decât de o durere de stomac. Vă sfătuiesc să nu faceţi ca mine şi să fiţi mai cuminţi şi cumpătaţi. Mâncarea, în fond şi la urma urmei, e o artă.  

La mulţi ani, femeie! (Partea I)

De ziua femeii ne bucurăm, oficial, de ziua noastră, dragele mele cititoare. Cum am putea noi să ne distrăm mai „neoficial” ca să zic aşa? Cel mai bine cred că ne simţim atunci când suntem într-un loc care ne place, alături, desigur, de cei apropiaţi sufletului nostru. Rebele sau cuminţi, tinere sau mai experimentate, toate ne sărbătorim de ziua noastră fără excepţie.

Am început să sărbătoresc ziua femeii dinainte de 8 Martie, respectiv din seara de 7 Martie când am fost în Q Club din Craiova. Mă distrez copios în acest loc de fiecare dată. Au bowling, biliard, jocuri pe Play Station, tenis de masă şi multe altele. Nu sunt eu foarte pricepută, dar cu timpul am învăţat că trebuie să încerc măcar, să-mi dau un pic silinţa pentru că poate voi fi surprinsă.

Dar, dar pe lângă faptul că acest local oferă multe oportunităţi de distracţie, el oferă şi mâncare bună, bună de tot. Meniul e divers, mâncarea are un gust bun, iar cel mai important: preparatele sunt gătite cu personalitate. Bonus: foarte multe preparate sunt prezentate în imagini! Burgerul de vită de aici cu cartofi wedges nu prea lasă loc de refuz. O să vă las şi eu o poză ca să vă provoc simţurile şi imaginaţia.

Trecem de la burgeri în cealaltă extremă – salatele. Am mai mâncat cu altă ocazie aici o Salată Crispy cu bucăţi de pui crocant care mi-a plăcut, dar de data aceasta am gustat dintr-o Salată Bulgărească. Nu m-a atras vreodată preparatul. Combinaţia de telemea cu câteva legume poate e prea puţin spectaculoasă pentru gusturile mele. Nu a fost rea. Dacă voi decide să mă apuc vreodată de o dietă poate îmi voi aminti de ea. 

Să nu termin acest articol fără să vă spun că prepară sandwich-uri foarte bune care sunt servite cu cartofi prăjiţi. Mie îmi place foarte mult sandwich-ul cu pui crispy, puţină salată şi dressing. Toate aceste bunătăţi sunt învelite într-o lipie bine rumenită făcută de cei de la Q Club căreia nu îi veţi rezista! Tot pe bază de lipie am gustat şi Quesadilla de pui. A fost completată excelent de un sos iute pe care ni l-a recomandat chelneriţa.

Ar mai fi foarte multe de povestit despre acest local, dar vă las să le descopeţi singuri 🙂 Mult spor la aventurile voastre culinare şi aştept cu nerăbdare poveştile voastre pline de gust.

Vacanţă la Roma

Iată că s-a terminat şi luna februarie, iar eu am rămas în urmă cu calendarul. Abia azi am reuşit să întorc foaia şi să spun bun venit primăverii. Coincidenţă sau nu, pe foaia lui Februarie din calendarul meu e o poză cu Colosseumul din Roma pe care l-am vizitat…în februarie. E o coincidenţă frumoasă, mi-ar plăcea ca măcar 1 zi să o petrec în oraşul din calendar. Voi rămâne doar la stadiul de vis şi speranţă.

M-am hotorât să vă spun ce am reuşit eu să fac în cele 3 nopţi la Roma şi cum m-am bucurat eu de spiritul italiano.

Roma este un muzeu în aer liber

În primul rând, Roma se trăieşte cu adevăr hoinărind pe stăzi. Fiecare stradă are o poveste a ei. Luaţi cel mai bine un autobuz şi plimbaţi-vă. Cu cât vei merge mai mult pe străzi, vei da de un palat, de o fântână, de o basilică, de lucruri frumoase şi neprevăzute. O stradă pe care neapărat trebuie să ajungeţi este Via Quatro Fontane. Acolo se află cele mai frumoase 4 fântâni aşezate fiecare pe o parte a drumului.

Pentru cumpărături la preţuri decente vă recomand Via del Corso şi Via Nazionale care sunt foarte aproape de gara Termini şi de centrul Romei. Aici sunt în special magazine originare din Italia, iar preţurile satisfac toate buzunarele. Vă vor atrage atenţia cu siguranţă magazinele de pantofi, pielea fină italiană fiind de calitate superioară. Tot aceste străzi sunt pline de magazine cu suveniruri de unde puteţi lua câte ceva să duceţi cunoascuţilor.

Pentru cumpărături selecte vă recomand Via del Babuino. Nu rataţi să priviţi măcar magazinele Valentino, Dolce&Gabana, Louis Vuitton sau Versace. Dacă doriţi puteţi şi intra, eu una nu am îndrăznit 🙂

Aş putea să vă vorbesc despre Roma într-una dacă aş putea. Chiar m-am bucurat de timpul petrecut aici, mâncând pizza şi gelato. Le găsiţi peste tot. Sfatul meu: nu vă îngesuiţi în locurile aglomerate. Cele mai bune locuri sunt cele ascunse, la prima vedere. Pizzeriile acelea de familie sau gelateriile mici sunt cele unde ve-ţi regăsi deliciile italiene.

În final, vă las o listă cu topul locurilor pe care să le vedeţi neapărat:

1. Muzeul Cappucini şi Cripta Ossario – cea mai tare atracţie
2. Colosseumul
3. Bocca dela Verita
4. Muzeul Forumului Imperial şi columna lui Traian
5. Piazza del Popolo
6. Fontana di Trevi
7. Forumul roman

Acestea fiind zise, ciao! până la următorul articol 🙂

Bonjour La Creperie!

O seara frumoasă de duminică începe cu 2 cele mai bune prietene care se duc în oraş să se plimbe. Dintr-o dată se decid să încerce locul acela de care au tot auzit: La Creperie. Îl găsiţi şi voi în Craiova, lângă deja celebrul Iberico.

Intrăm bucuroase în restaurant şi aşteptările noastre au fost răsplătite. Localul e decorat cu bun gust. O domnişoară chelneriţă ne conduce la o masă cu scaune şi o canapea frumos colorată. Mă aşez şi încep a arunca o privire pe meniu.

Meniul e variat: găsim pizza, paste, salate, dar vedetele absolute sunt clătitele dulci sau sărate. Crepele dulci pot fi cu dulceaţă, ciocolată, decorate cu fructe proaspete sau scăldate în sosuri dulci sau sirop de arţar. Crepele sărate pot fi cu prosciutto, carne de pui, cu 4 feluri de brânză şi multe alte arome pe care vă invit să le descoperiţi!

Eu mi-am comandat o porţie de Clătite Du Jardin care conţin piept de pui, sos bechamel, ciuperci, ardei gras, caşcaval din belşug şi roşii cherry. Cam aşa arăta micul deliciu:

Arată consistent, aşa-i? Pe deasupra ceea ce vedeţi pe deasupra clătitelor e oţet balsamic, lângă ele un sos cremos şi o salată cu roşii cherry.

Am mai comandat şi o porţie de clătite dulci numite Des Bois. Au fost pline de cremă de ciocolată şi de căpşuni. Aşa arată:

Am savurat ceea ce am comandat, iar uitându-mă la mesele de lângă mine, mi-a plăcut cum arăta şi pizza. Însă, o voi gusta cu o altă ocazie. Sunt plină, am mâncat cu mare poftă şi îmi pare bine că am încercat localul La Creperie. 

Până la următoarea masă copioasă pe care o să v-o prezint, vă urez cele mai dulci urări 🙂