Hangover Burger

După mesele pline de ouă roşii, miel, drob şi alte preparate tradiţionale, m-am hotărât că ar fi momentul pentru ceva nou şi inedit: Burger! Nu gustasem niciodată unul gătit la un restaurant à la carte.

Aşa că ieri împreună cu prietena mea foarte bună am plecat în căutarea unui loc perfect pentru servitul unui mic-dejun târziu sau brunch, cum îl mai numim. În Centrul Vechi nu prea am avut noroc, niciun loc de parcare! Am mers mai departe, la Chicago Bar unde ştiam că se servesc burgeri, dar surpriză mare (mai degrabă şoc) – nu pregăteau burgeri! Relaxarea mare de după Paşte nu face bine la clienţi. Din păcate, ne-am ridicat şi am plecat.

Din fericire am găsit locul perfect unde am fost tratate cum se cuvine. Am fost la Temple Bar, în Brazdă şi am scăpat de aglomeraţia din Centru, dar şi de toate figurile şi figuranţii de rigoare. Locul acesta câştigă, în primul rând, pentru că îşi respectă clienţii.

Ne-am aşezat eu şi prietena mea la o masă la etaj şi am hotărât să ne luăm câte o porţie de burger. A venit domnişoara chelneriţă şi când a auzit că vrem fiecare câteo porţie, ne-a zis că porţia conţine 2 burgeri şi cartofi pai – „suficient pentru amândouă”- aşa că s-a oferit să ne împartă cei doi burgeri în câteo farfurie.

A fost o idee excelentă să venim! Gustul e unic: ceapă caramelizată se îmbină perfect cu carnea de burger aromată cu muştar. Un deliciu…

Nici nu ne-a costat foarte mult, porţia obişnuită de 22 de lei, fiecare am dat 11 lei şi am mâncat copios. Am adăugat o apă plată ca să nu „îngreunăm lucrurile”.

Pentru 2 studente fără prea mulţi bani în buzunar, eu zic că merită acestă masă copioasă mai ales după un mega party pe care l-ai bifat cu mult alcool. Tratează hangover-ul cu un burger – don’t be so shy!

3 cappuccino şi un singur câştigător

O dimineaţă frumoasă începe cu o gură de cafea. Plină de arome, cafeaua poate să fie bună indiferent de locul unde o consumăm, atâta timp cât este de calitate. Azi v-am pregătit acest review în care o să vă împărtăşesc gustul cappuccino-ului în 3 locuri diferite din Craiova. Însă, înainte, v-am pregătit o mică poveste.   

Cel mai bun cappuccino mi-l amintesc şi astăzi. Eram la Julius Meinl în Viena şi nu ştiam de ce să fiu mai încântată: de gustul cafelei sau de cât de frumos arăta localul unde o serveam. Desigur, localul merită să-l vizitaţi atunci când ajungeţi prin Viena, veţi găsi multe lucruri care nu aţi fi crezut că se produc sub sigla Julius Meinl – ciocolate, în special.

Însă, în aceeaşi perioadă am locuit la o familie care trăia de câtiva ani în Austria. Aveau un aparat de cafea care era asemănător cu cel cu capsule, dar în loc de capsule folosea pliculeţe de cafea. Aici intervine surpriza: cafeaua de la acel aparat pe mine m-a lăsat mască. Era foarte bună, mai ales dacă îi puneam lapte condensat şi un pic de zahăr. Dimineaţa învăţasem să-mi pregătesc nu una, ci doua cafele din acestea.

Aşdar, haide să vedem cum a fost cappuccino în:

Murphy’s Pub – Centrul Vechi

Exact gustul buono din Italia. La vita e bella cu cappuccino-ul din Murphy’s Pub. Cel cu scorţişoară pe deasupra este specialitatea localului, iar celălalt este un cappuccino clasic. Toate produsele lor în materie de cafea sunt de la Vescovi Caffe, produsă în Italia.

District Cafe – pe lângă Colegiul „Fraţii Buzeşti”

Cu puţină frişcă sau fără cappuccino-ul de aici este bun, însă, nu aduce nimic special faţă de celelalte baruri unde se servesc produse din gama Julius Meinl. 

McCafe – aţi fi crezut?

Mi-a plăcut la nebunie cappuccino-ul de aici şi mereu îl beau de plăcere. Servirea este rapidă şi promtă. Îmi place la nebunie şi faptul că mereu aduc un plus de noutate, iar acest lucru mă determină să spun că acesta este cel mai bun cappucino din Craiova pe care, personal, l-am băut.

Până voi face cercetări mai amănunţite vă urez o zi bună şi sper că beţi o cafea care vă pune pe picioare! 🙂

Choco Brownie Mc Sundae şi Bucureşti

Vremea frumoasă a venit şi am dat fuga la Mc Donald’s pentru un nou răsfăţ: o prăjiturică plină de ciocolată cu îngheţată Mc Sundae pe deasupra şi sirop de ciocolată. Dulcele mult aduce. Nu vorbesc doar despre calorii, pentru că de data aceasta le savurez împreună cu o excursie la Bucureşti!

Când am gustat prima oară mi s-a părut că seamănă cu ceva ce mai gustasem. Ceva familiar, dar totuşi nou. M-am întrebat dacă până la final voi fi surprinsă sau voi fi dezamăgită. Îmi permit luxul de a fi optimistă.

Experienţele noi vin la pachet cu multe senzaţii încă nedescoperite. În primul rând, teama. că ceva nu se va alinia cum trebuie, că mergi spre necunoscut. Alegerile îndrăzneţe nu sunt pentru toată lumea şi, cu siguranţă nu îi învaţă nimic pe cei care nu ştiu să privească dincolo de zona lor de confort.

Experienţa mea din săptămâna aceasta a trecut de la acrişor la dulce, de la nelinişte la speranţă. Am avut prilejul de a participa la primul meu mare proiect marca ELSA România, organizat de departamentul Seminarii şi Conferinţe. Vizita instituţională naţională a avut un program foarte încărcat de evenimente academice, dar şi plin de multă distracţie în spirit elsac. Oamenilor foarte speciali pe care i-am întâlnit le mulţumesc cu acest prilej pentru toate momentele când, conştient sau inconştient, m-au făcut să mă simt parte din ceva cu totul special.

O zi frumoasă începe la 7 dimineaţa când tu te-ai pus în pat doar cu câteva ore înainte. Când nu apuci să dormi pentru că ţi se pare ziua mult prea scurtă pentru toate lucrurile frumoase care ar încăpea în ea. De dimineaţa până după-amiază eşti office şi preocupat de vizita la Curtea Constituţională sau la Parlament. Seara ai meeting la distracţie. Lăsăm toate inhibiţiile acasă căci nu e loc pentru ele în localurile pline din Bucureşti.

Dacă îngheţata Mc Sundae îşi adaugă în acest sezon o bucăţică de brownie, eu adaug mai mulţi prieteni 🙂 Sper ca acestea două să rămână pe piaţă, căci combinaţia perfectă e greu de găsit şi mai greu de menţinut.  

La mulţi ani, femeie! (Partea a II-a)

Săptămâna aceasta a fost plină de aventuri culinare care mi-au cam obosit stomacul. V-am povestit că înainte de 8 martie am fost la Q Club şi am gustat din foarte multe preparate. Ei bine, a doua zi mi-am petrecut-o la Mythos unde au avut un meniu special.

Încep prin a vă spune că am mâncat mai mult decât a suportat săracul meu stomac. Prima dată ni s-a adus un aperitiv. Preparatele diverse erau aranjate foarte bine în farfurie ceea ce te făcea să vrei să încerci tot ce găseai pe acolo. Câte puţin de pe aici, câte puţin de pe acolo şi uite aşa aproape terminasem tot ce era pe farfurie. Cel mai mult mi-au plăcut un crevete pus pe o bucăţică de pâine prăjită cu sfeclă şi un coşuleţ de parmezan cu salată şi prosciutto.

La al doilea preparat am avut de ales între: carne de vită, de pui sau peşte. Am ales peştele că am zis şi eu să mănânc ceva cu mai puţine calorii. Eram atât de plină după primul fel încât peştele mi-a pus capac. Somonul cu sos de portocale a fost excelent şi nu am putut să mă abţin, dar după nu m-am simţit deloc bine. Am simţit pe pielea mea cum o masă excelentă se poate transforma într-un dezastru.

Această prezentare necesită JavaScript.

Deja desertul a devenit o misiune imposibilă. A constat într-un mouse de ciocolată neagră cu vişine. Îmi părea foarte rău de el şi am luat o gură. Aş fi înfăşcat-o pe toată, dar na, nu şi de data asta.  Data viitoare o să fac vorbesc despre toată prăjiturele posibile şi imposibile de la Mythos. 

Partea grea atunci când ai în faţă foarte multe preparate care îţi plac este să alegi ce să mănânci prima oară, aşa-i? Prima oară, a doua, a treia şi ajungi să le termini pe toate şi să nu mai ai loc de nimic decât de o durere de stomac. Vă sfătuiesc să nu faceţi ca mine şi să fiţi mai cuminţi şi cumpătaţi. Mâncarea, în fond şi la urma urmei, e o artă.  

La mulţi ani, femeie! (Partea I)

De ziua femeii ne bucurăm, oficial, de ziua noastră, dragele mele cititoare. Cum am putea noi să ne distrăm mai „neoficial” ca să zic aşa? Cel mai bine cred că ne simţim atunci când suntem într-un loc care ne place, alături, desigur, de cei apropiaţi sufletului nostru. Rebele sau cuminţi, tinere sau mai experimentate, toate ne sărbătorim de ziua noastră fără excepţie.

Am început să sărbătoresc ziua femeii dinainte de 8 Martie, respectiv din seara de 7 Martie când am fost în Q Club din Craiova. Mă distrez copios în acest loc de fiecare dată. Au bowling, biliard, jocuri pe Play Station, tenis de masă şi multe altele. Nu sunt eu foarte pricepută, dar cu timpul am învăţat că trebuie să încerc măcar, să-mi dau un pic silinţa pentru că poate voi fi surprinsă.

Dar, dar pe lângă faptul că acest local oferă multe oportunităţi de distracţie, el oferă şi mâncare bună, bună de tot. Meniul e divers, mâncarea are un gust bun, iar cel mai important: preparatele sunt gătite cu personalitate. Bonus: foarte multe preparate sunt prezentate în imagini! Burgerul de vită de aici cu cartofi wedges nu prea lasă loc de refuz. O să vă las şi eu o poză ca să vă provoc simţurile şi imaginaţia.

Trecem de la burgeri în cealaltă extremă – salatele. Am mai mâncat cu altă ocazie aici o Salată Crispy cu bucăţi de pui crocant care mi-a plăcut, dar de data aceasta am gustat dintr-o Salată Bulgărească. Nu m-a atras vreodată preparatul. Combinaţia de telemea cu câteva legume poate e prea puţin spectaculoasă pentru gusturile mele. Nu a fost rea. Dacă voi decide să mă apuc vreodată de o dietă poate îmi voi aminti de ea. 

Să nu termin acest articol fără să vă spun că prepară sandwich-uri foarte bune care sunt servite cu cartofi prăjiţi. Mie îmi place foarte mult sandwich-ul cu pui crispy, puţină salată şi dressing. Toate aceste bunătăţi sunt învelite într-o lipie bine rumenită făcută de cei de la Q Club căreia nu îi veţi rezista! Tot pe bază de lipie am gustat şi Quesadilla de pui. A fost completată excelent de un sos iute pe care ni l-a recomandat chelneriţa.

Ar mai fi foarte multe de povestit despre acest local, dar vă las să le descopeţi singuri 🙂 Mult spor la aventurile voastre culinare şi aştept cu nerăbdare poveştile voastre pline de gust.

Bonjour La Creperie!

O seara frumoasă de duminică începe cu 2 cele mai bune prietene care se duc în oraş să se plimbe. Dintr-o dată se decid să încerce locul acela de care au tot auzit: La Creperie. Îl găsiţi şi voi în Craiova, lângă deja celebrul Iberico.

Intrăm bucuroase în restaurant şi aşteptările noastre au fost răsplătite. Localul e decorat cu bun gust. O domnişoară chelneriţă ne conduce la o masă cu scaune şi o canapea frumos colorată. Mă aşez şi încep a arunca o privire pe meniu.

Meniul e variat: găsim pizza, paste, salate, dar vedetele absolute sunt clătitele dulci sau sărate. Crepele dulci pot fi cu dulceaţă, ciocolată, decorate cu fructe proaspete sau scăldate în sosuri dulci sau sirop de arţar. Crepele sărate pot fi cu prosciutto, carne de pui, cu 4 feluri de brânză şi multe alte arome pe care vă invit să le descoperiţi!

Eu mi-am comandat o porţie de Clătite Du Jardin care conţin piept de pui, sos bechamel, ciuperci, ardei gras, caşcaval din belşug şi roşii cherry. Cam aşa arăta micul deliciu:

Arată consistent, aşa-i? Pe deasupra ceea ce vedeţi pe deasupra clătitelor e oţet balsamic, lângă ele un sos cremos şi o salată cu roşii cherry.

Am mai comandat şi o porţie de clătite dulci numite Des Bois. Au fost pline de cremă de ciocolată şi de căpşuni. Aşa arată:

Am savurat ceea ce am comandat, iar uitându-mă la mesele de lângă mine, mi-a plăcut cum arăta şi pizza. Însă, o voi gusta cu o altă ocazie. Sunt plină, am mâncat cu mare poftă şi îmi pare bine că am încercat localul La Creperie. 

Până la următoarea masă copioasă pe care o să v-o prezint, vă urez cele mai dulci urări 🙂

Cocoşul de aur – rafinament

Pot spune că după ceva timp am văzut o idee şi o viziune diferită de ceea ce găseşti deobicei prin localurile din Craiova. Cineva chiar s-a gândit să se bazeze pe calitate şi nu pe cantitate. Se descurcă bine? Nu-mi rămâne decât să aflu cu ce vrea acest local să se diferenţieze de celelalte.

Cocoşul de aur – English Pub e un local aşezat pe strada Olteţului cea pe pare se află cele mai multe localuri de seamă din Craiova. În „competiţia” cu celelalte, barul despre care vorbesc acum aduce schimbări majore. În primul rând îl recomandă rafinamentul, clasa, stilul în care a fost amenajat interiorul. Investiţiile au fost destul de mari, iar acest lucru nu-i  scapă nici măcar ochiului neatent. Local e generos din punct de vedere al spaţiului, cu o capacitate de 90 de locuri pe scaune. Deţine un separeu unde te poţi bucura de mai multă intimitate. Muzică o să fie pe placul tuturor, se adaptează în funcţie de gusturile clienţilor. Cel mai adesea în timpul zilei muzica este în stilul oldies. 

Cel mai performant sistem de ventilaţie pe care l-am întâlnit

Sunt atât de fericită că hainele mele nu o să prindă miros de fum de ţigară. Parcă nici nu s-ar fuma în jurul meu – aşa mă simt. Îmi comand un irish coffee şi arunc un ochi şi peste meniu. Ofertele lor sună foarte bine: Gin Tonic la 6 lei, Vodka Orange la 7 lei. Cea care se ocupă de local îmi spune că încearcă să facă oferte cât mai des. Ceea ce mă încântă e numărul foarte mare de vinuri la sticlă. Nu au vin la carafă, dar nu fiţi dezamăgiţi. Cocoşul de aur oferă ceva mult mai bun. Un vin de Recaş sună foarte bine. Dar la fel de bine sună la un party un shoot, nu? Aveţi de unde alege, credeţi-mă, unele dintre ele o să vă lase mască, mai ales dacă vă luaţi un shot on fire. 

Te simţi cu adevărat în largul tău

Personalul e cu adevărat generos cu respectul şi stima pe care o acordă clientului. Fără feţe triste, fără tratament nepotrivit. Odată ce îmbrăca haina de ospătar se comportă ca atare. Surprinzător mi se pare că, încă, mai găseşti locuri unde se pune accentul pe adevărata calitate a serviciilor. De la oameni până la produsele pe care le oferă, Cocoşul de aur o să fie pe placul vostru. A fost şi pe placul meu şi îl recomand cu sufletul deschis 🙂

Cu cel mai bun prieten la Old Street

Mai nou, când spui Old Street, în Craiova, spui barul unde îţi poţi aduce animalul de companie. Cum? Foarte simplu, dragi iubitori de animale, s-a deschis primul local din Craiova unde o să intraţi cu animăluţele. 

Am tot auzit lucruri frumoase despre acest loc. Nici nu e de mirare, un asemenea local e unic în Craiova, iar televiziunile s-au întrecut între ele pentru un reportaj. Am alcătuit şi eu o echipă şi m-am deplasat la faţa locului. Căţelul meu, Teddy, un shih tzu mic şi blănos este cel mai încântat să facă „munca de teren”în timp ce eu împreună cu prietenul meu ne vom bucura de o după-amiază liniştită de iarnă aici la Old Street.

În Centrul Vechi, pe strada cu restaurantul Iberico, lângă Revolution, se găseşte Old Street. Am intrat în local şi ne-a plăcut foarte mult atmosfera caldă şi primitoare pe care o degaja. Lumina palidă crea o atmosferă intimă care să-ţi deschidă apetitul pentru vorbă, iar muzica se potrivea perfect pentru o după-amiază calmă de iarnă. Localul nu e foarte mare, dar încăpător, foarte bine gândit. Alături de mese stau canapele pufoase şi taburete, perfecte pentru noi, dar şi pentru animalele care ne însoţesc. Ted era un pic agitat, l-am făcut să stea la masă ademenindu-l cu puţină mâncare. Era jucăuş, abia îl stăpâneam să nu sară pe chelneriţa care ne aducea zâmbitoare comanda.

Nu ştiam iniţial ce să comandăm. Cu atât de multe opţiuni de cafea, ceai, ciocolată caldă, sucuri naturale, nu ştii uneori ce să faci. Unii dintre noi vrem să experimentăm, căutăm în meniu, cercetăm. Uneori alegem bine, alteori eşuăm. De date asta, eu am ales bine: o cafea în 4 culori era exact ceea ce aveam nevoie. Într-o lume cu atâtea posibilităţi e bine să şti să fii şi simplu. Prietenul meu nu a aruncat un ochi pe meniu, s-a bazat pe sfatul draguţei chelneriţe. Bineînţeles, alegerea i-a fost pe plac: un fresh răcoritor de grefe.

Dar Ted cu ce s-a ales? 

S-a ales cu multă distracţie, nu a avut el timp să stea să savureze ceva de băut. S-a plimbat peste tot prin local în timp ce dădea din coadă satisfăcut. Poate vă întrebaţi cum se descurcă personalul cu mai mult decât un shih tzu. Ei ne spun că e destul de greu să le facă faţă animalelor când sunt deja într-un număr mare în bar. Se joacă între ei, se face mizerie, ştim cu toţi ce înseamnă să ai un animal. Însuşi cei care se ocupă de bar sunt iubitori de animale. Ce pot ei să facă? Să treacă peste micile incidente cu zâmbetul pe buze. E extrem de important pentru clienţi să ştie că sunt bine primiţi şi bine trataţi aici la Old Street.

Mă bucur tare mult că ne-am întâlnit cu mai mult decât un simplu personal dintr-un local. Ne-am întâlnit cu o echipă bine sudată, încrezătoare şi cu planuri mari de viitor. Nu le rataţi party-urile!! Joi, vineri, sâmbătă seara lăsăm animalele acasă şi mergem să dansăm şi să ne distrăm!

Cei de la Old Street au pornit o idee îndrăzneaţă şi am încredere că veţi merge cu mare drag acolo 🙂 Mai multe poze şi detalii despre local găsiţi aici

Chicago Bar&Food

Am trăit visul american culinar! De multe ori am fost în barul Chicago, dar de data aceasta a fost cu totul special. Buna mea prietenă, Emilia, bucureşteancă cu gusturi alese, m-a vizitat în această vacanţă de iarnă. Desigur că a trebuit să o încânt cu ceva cu totul special aşa că am ales locaţia aceasta.

Era o zi rece de decembrie şi noi abia aşteptam să ne povestim ultimele aventuri de când nu ne mai văzusem. „Foarte fancy, elegant” îmi mărturiseşte Emilia cum intră în local. Eleganţa e acompaniată de o muzică liniştitoare pe fundal, iar o masă ne aşteaptă imediat cum intrăm. O domnişoară vine cu 2 meniuri. I-am recomandat Emiliei să ne luam amândouă neapărat câte un sufleu cu ciocolată şi îngheţată de vanilie. S-a gândit un pic la silueta ei, dar în final s-a decis să meargă pe mâna mea. Ne-am luat şi ceva de băut. Eu un ceai de vanilie Julius Meinl şi ea o băutură rece cu cafea.

Chicago e renumit pentru burgerii săi cu carne de vită sau curcan. Am gustat cu altă ocazie şi mi-au plăcut maxim. Trebuie să recunosc că sosul cu care erau serviţi  cartofii pai era insuficient pentru că parcă nu mă mai puteam sătura de el şi aş fi vrut mai mult. Gusturile de la emmentaler, rosii, castravetele murat, inelele de ceapa oferă burgerului acel „vino încoace”, iar chifla caldă cu susan vine şi ea să completeze.

O alegere mai puţin dăunătoare siluetei, dar la fel de îndrăzneaţă e Salata cu Piept de Curcan. E preferata mea. Poate sunt responsabile curmalele pentru gustul ei foarte bun. E combinaţie inedită acest preparat: seminţe de dovleac, curmale, rucola şi un dressing puţin amărui de portocale. Pieptul e gătit la grătar şi e vedeta printre aceste ingrediente deosebite. Îmi place la nebunie şi vi-l recomandand cu tot sufletul. 

Emiliei i-a plăcut sufleul ei, gustul de ciocolată parcă ne-a dat şi mai multă poftă de povestit. Ne-am pus gândurile pe farfurie şi ne-am sorbit gândurile cum sorbi dintr-o ceaşcă de ceai a trecutului. Am râs şi am glumit şi ne-am simţit foarte bine. Mulţumim Chicago!