Smart pub – dezamăgire

După o săptămână de muncă, aşteptam sâmbătă ca un copil care aşteaptă dimineaţa de Crăciun. Îmi doream relaxare totală, o atmosferă liniştită, să savurez minutele cu entuziasm. Am ales să-mi petrec seara la Smart Pub, pe marginea lacului.

Recunosc de la început că nu mi-am făcut o rezervare, veneam doar eu cu o prietenă şi ne gândeam că vom găsi o masă pentru noi. Am intrat pline de energie şi am întrebat dacă avem unde să ne aşezăm. Un domn drăguţ din personal a sesizat imediat o masă şi ne-a trimis acolo. Odată ajunse acolo au început să curgă dezamăgirile una după cealaltă.

Nici nu am apucat să ne aşezăm pe scaun că o domnişoară chelneriţă ne-a luat la rost, într-un stil nu foarte elegant, reamintindu-ne încă odată cum un loc foarte frumos poate fi stricat prin atitudinea celor care îl populează. Nu am răspuns acestei atitudini, am preferat să o ignor. Mă rog, ne-a lăsat meniurile. Le-am consultat şi când să comandăm, am realizat că pentru a fi băgate în seamă de cineva probabil că trebuie să purtăm vreun semnal luminos, pentru că nimeni nu părea să ne observe.

Minutele au trecut şi s-au strâns într-un număr care nu face cinste unui local cu pretenţii: anume aproape 20 de minute de aşteptare doar pentru a comanda. Am fost în multe localuri pe parcursul vieţii mele, de la cele pe care le poţi numi adevărate ”biciuşcării” până la localurile unde nu poţi intra decât la 4 ace. Servirea şi educaţia oferită personalului fac diferenţă întotdeauna. Nu faima şi notorietatea sunt cele care mă fac să revin într-un loc, ci felul în care mă simt în acel local.

Cei de la Smart Pub, fără nicio supărare, cred că s-au obişnuit cu ideea că oamenii revin la ei doar pentru privelişte şi neobişnuitul locaţiei şi au început să scadă calitatea serviciilor. Ca să vă spun un adevăr trist, mâncarea de acolo nu e cu nimic mai presus decât ceea ce găsim prin Centrul Vechi. Multe localuri servesc burgeri, iar faptul că voi îi serviţi desfăcuţi nu m-a impresionat în niciun fel. Poate pentru voi contează mai mult imaginea decât conţinutul, dar din punctul meu de vedere carnea voastră de vită mi s-a părut lipsită de gust.

Aşa că singurul motiv pentru care am rămas aseară a fost faptul că am parcurs drumul până acolo şi îmi doream să pun relaxarea şi starea de bine pe primul loc. Am ignorat starea de dezamăgire care se instalase în sufletul meu. Revolta aceasta nu am mai simţit-o până acum, drept să vă spun. Mereu văd partea plină a paharului, încercând ca în fiecare review să pun binele în faţă.

Îmi place foarte mult Smart Pub, mi se pare deosebit conceptul lor. Revin cu plăcere să am parte de un desert savuros, pentru o porţie de paste. Dar dincolo de acel specific al localului, mi-ar plăcea ca şi serviciile să fie la stadarde înalte. Să ne simţim respectaţi de când intrăm până la plecare. Să fim noi după care se ţin chelnerii, nu noi cei care se ţin după ei. Să avem parte de zâmbete, nu de priviri sarcastice. Să fim oameni unii cu ceilalţi, nu am pretenţii exagerate, doar aşteptări normale ale unui client când vine să se simtă bine într-un loc.

How to get the perfect gyros

Ca să ai parte de un gyros foarte bun, cu o carne savuroasă şi o pita care îti aduce aminte de frumoasa Grecia, nu trebuie neapărat să călătoreşti atât de mult. Ai nevoie doar de o bună prietenă şi de un pic de ajutor din partea sorţii.

Ce fel de ajutor? Să-ţi fie atât de foame încât să mergi în cel mai apropiat loc. Pe Strada Unirii din Craiova, puţin mai jos de celebra Shaorma de 5 lei de la Unirii, găseşti un loc super numit Elia Food&Coffee. Au două tipuri de gyros: cu pui şi cu vită. Ambele variante vin cu o explozie de arome si cu cartofi prăjiţi preparaţi chiar de ei. Preţurile sunt avantajoase: 8 lei cea mică şi 13 lei pita gyros mare. Le-am ăncercat pe amândouă şi vă spun că nu aţi mâncat aşa ceva de mult timp (Asta dacă nu cumva călătoriţi des în Grecia).

Însă, ceva cu totul neobişnuit e Bifteki Burger. Carne savuroasă de vită, alături de 2 feliuţe subţiri de caşcaval, totul acoperit de o chiflă bine rumenită. Surpriza a fost ca pentru doar 9 lei primeşti burgerul săţios, o porţie de cartofi absolut deosebiţi şi un sos tzatziki. 

Sper că v-am făcut poftă şi că alegerea mea de săptămâna asta va fi şi alegerea voastră 🙂

Puteţi să vedeţi mai multe detalii despre ei cât să şi comandaţi acasă aici

Big Ben

Serile frumoase trebuie să se termine cu un desert pe cinste, iar deseori şi locul unde-l savurăm contează foarte mult. Într-un loc liniştit, primitor care te face să te relaxezi am aterizat şi eu împreună cu o prietena mea foarte bună, Cătă. Pofta de dulce e poate cel mai mare defect, printre puţinele pe care le ador. Iar aceasta m-a adus la Big Ben.

Îmi place foarte mult locul, e printre singurele restaurante spaţioase pe care le cunosc cu o mare deschidere la public. E unic în felul lui prin aranjamente şi fin prin produsele pe care le servesc. Am savurat o porţie de Panacota, servită cu dulceaţă de vişine, mentă şi portocale. Eu deobicei am încredere şi experimentez diverse gusturi cu ceea ce găsesc prin farfurie şi mi s-a părut foarte bună combinaţia. Panacota este şi săracă în calorii, aşa că puteţi mânca fără regrete. 

Prietena mea, Cătă a comandat moelleux au chocolat cu îngheţată de vanilie. Cu fiecare îmbucătură simţeai gustul senzaţional de ciocolată. Nu uitaţi să combinaţi moelleux cu îngheţată pentru frumuseţea contrastului. 

Cât despre băuturi, am fost cuminţi şi ne-am comandat două cocktailuri colorate şi nonalcoolice. Al meu conţinea fructe de pădure şi ginger, iar celălalt avea piersică şi lime.

Weekendul se apropie de final aşa că nu rataţi ocazia unui ultim răsfăţ înainte de ziua de luni. Vă pup! 🙂

Hangover Burger

După mesele pline de ouă roşii, miel, drob şi alte preparate tradiţionale, m-am hotărât că ar fi momentul pentru ceva nou şi inedit: Burger! Nu gustasem niciodată unul gătit la un restaurant à la carte.

Aşa că ieri împreună cu prietena mea foarte bună am plecat în căutarea unui loc perfect pentru servitul unui mic-dejun târziu sau brunch, cum îl mai numim. În Centrul Vechi nu prea am avut noroc, niciun loc de parcare! Am mers mai departe, la Chicago Bar unde ştiam că se servesc burgeri, dar surpriză mare (mai degrabă şoc) – nu pregăteau burgeri! Relaxarea mare de după Paşte nu face bine la clienţi. Din păcate, ne-am ridicat şi am plecat.

Din fericire am găsit locul perfect unde am fost tratate cum se cuvine. Am fost la Temple Bar, în Brazdă şi am scăpat de aglomeraţia din Centru, dar şi de toate figurile şi figuranţii de rigoare. Locul acesta câştigă, în primul rând, pentru că îşi respectă clienţii.

Ne-am aşezat eu şi prietena mea la o masă la etaj şi am hotărât să ne luăm câte o porţie de burger. A venit domnişoara chelneriţă şi când a auzit că vrem fiecare câteo porţie, ne-a zis că porţia conţine 2 burgeri şi cartofi pai – „suficient pentru amândouă”- aşa că s-a oferit să ne împartă cei doi burgeri în câteo farfurie.

A fost o idee excelentă să venim! Gustul e unic: ceapă caramelizată se îmbină perfect cu carnea de burger aromată cu muştar. Un deliciu…

Nici nu ne-a costat foarte mult, porţia obişnuită de 22 de lei, fiecare am dat 11 lei şi am mâncat copios. Am adăugat o apă plată ca să nu „îngreunăm lucrurile”.

Pentru 2 studente fără prea mulţi bani în buzunar, eu zic că merită acestă masă copioasă mai ales după un mega party pe care l-ai bifat cu mult alcool. Tratează hangover-ul cu un burger – don’t be so shy!

3 cappuccino şi un singur câştigător

O dimineaţă frumoasă începe cu o gură de cafea. Plină de arome, cafeaua poate să fie bună indiferent de locul unde o consumăm, atâta timp cât este de calitate. Azi v-am pregătit acest review în care o să vă împărtăşesc gustul cappuccino-ului în 3 locuri diferite din Craiova. Însă, înainte, v-am pregătit o mică poveste.   

Cel mai bun cappuccino mi-l amintesc şi astăzi. Eram la Julius Meinl în Viena şi nu ştiam de ce să fiu mai încântată: de gustul cafelei sau de cât de frumos arăta localul unde o serveam. Desigur, localul merită să-l vizitaţi atunci când ajungeţi prin Viena, veţi găsi multe lucruri care nu aţi fi crezut că se produc sub sigla Julius Meinl – ciocolate, în special.

Însă, în aceeaşi perioadă am locuit la o familie care trăia de câtiva ani în Austria. Aveau un aparat de cafea care era asemănător cu cel cu capsule, dar în loc de capsule folosea pliculeţe de cafea. Aici intervine surpriza: cafeaua de la acel aparat pe mine m-a lăsat mască. Era foarte bună, mai ales dacă îi puneam lapte condensat şi un pic de zahăr. Dimineaţa învăţasem să-mi pregătesc nu una, ci doua cafele din acestea.

Aşdar, haide să vedem cum a fost cappuccino în:

Murphy’s Pub – Centrul Vechi

Exact gustul buono din Italia. La vita e bella cu cappuccino-ul din Murphy’s Pub. Cel cu scorţişoară pe deasupra este specialitatea localului, iar celălalt este un cappuccino clasic. Toate produsele lor în materie de cafea sunt de la Vescovi Caffe, produsă în Italia.

District Cafe – pe lângă Colegiul „Fraţii Buzeşti”

Cu puţină frişcă sau fără cappuccino-ul de aici este bun, însă, nu aduce nimic special faţă de celelalte baruri unde se servesc produse din gama Julius Meinl. 

McCafe – aţi fi crezut?

Mi-a plăcut la nebunie cappuccino-ul de aici şi mereu îl beau de plăcere. Servirea este rapidă şi promtă. Îmi place la nebunie şi faptul că mereu aduc un plus de noutate, iar acest lucru mă determină să spun că acesta este cel mai bun cappucino din Craiova pe care, personal, l-am băut.

Până voi face cercetări mai amănunţite vă urez o zi bună şi sper că beţi o cafea care vă pune pe picioare! 🙂

La mulţi ani, femeie! (Partea a II-a)

Săptămâna aceasta a fost plină de aventuri culinare care mi-au cam obosit stomacul. V-am povestit că înainte de 8 martie am fost la Q Club şi am gustat din foarte multe preparate. Ei bine, a doua zi mi-am petrecut-o la Mythos unde au avut un meniu special.

Încep prin a vă spune că am mâncat mai mult decât a suportat săracul meu stomac. Prima dată ni s-a adus un aperitiv. Preparatele diverse erau aranjate foarte bine în farfurie ceea ce te făcea să vrei să încerci tot ce găseai pe acolo. Câte puţin de pe aici, câte puţin de pe acolo şi uite aşa aproape terminasem tot ce era pe farfurie. Cel mai mult mi-au plăcut un crevete pus pe o bucăţică de pâine prăjită cu sfeclă şi un coşuleţ de parmezan cu salată şi prosciutto.

La al doilea preparat am avut de ales între: carne de vită, de pui sau peşte. Am ales peştele că am zis şi eu să mănânc ceva cu mai puţine calorii. Eram atât de plină după primul fel încât peştele mi-a pus capac. Somonul cu sos de portocale a fost excelent şi nu am putut să mă abţin, dar după nu m-am simţit deloc bine. Am simţit pe pielea mea cum o masă excelentă se poate transforma într-un dezastru.

Această prezentare necesită JavaScript.

Deja desertul a devenit o misiune imposibilă. A constat într-un mouse de ciocolată neagră cu vişine. Îmi părea foarte rău de el şi am luat o gură. Aş fi înfăşcat-o pe toată, dar na, nu şi de data asta.  Data viitoare o să fac vorbesc despre toată prăjiturele posibile şi imposibile de la Mythos. 

Partea grea atunci când ai în faţă foarte multe preparate care îţi plac este să alegi ce să mănânci prima oară, aşa-i? Prima oară, a doua, a treia şi ajungi să le termini pe toate şi să nu mai ai loc de nimic decât de o durere de stomac. Vă sfătuiesc să nu faceţi ca mine şi să fiţi mai cuminţi şi cumpătaţi. Mâncarea, în fond şi la urma urmei, e o artă.  

La mulţi ani, femeie! (Partea I)

De ziua femeii ne bucurăm, oficial, de ziua noastră, dragele mele cititoare. Cum am putea noi să ne distrăm mai „neoficial” ca să zic aşa? Cel mai bine cred că ne simţim atunci când suntem într-un loc care ne place, alături, desigur, de cei apropiaţi sufletului nostru. Rebele sau cuminţi, tinere sau mai experimentate, toate ne sărbătorim de ziua noastră fără excepţie.

Am început să sărbătoresc ziua femeii dinainte de 8 Martie, respectiv din seara de 7 Martie când am fost în Q Club din Craiova. Mă distrez copios în acest loc de fiecare dată. Au bowling, biliard, jocuri pe Play Station, tenis de masă şi multe altele. Nu sunt eu foarte pricepută, dar cu timpul am învăţat că trebuie să încerc măcar, să-mi dau un pic silinţa pentru că poate voi fi surprinsă.

Dar, dar pe lângă faptul că acest local oferă multe oportunităţi de distracţie, el oferă şi mâncare bună, bună de tot. Meniul e divers, mâncarea are un gust bun, iar cel mai important: preparatele sunt gătite cu personalitate. Bonus: foarte multe preparate sunt prezentate în imagini! Burgerul de vită de aici cu cartofi wedges nu prea lasă loc de refuz. O să vă las şi eu o poză ca să vă provoc simţurile şi imaginaţia.

Trecem de la burgeri în cealaltă extremă – salatele. Am mai mâncat cu altă ocazie aici o Salată Crispy cu bucăţi de pui crocant care mi-a plăcut, dar de data aceasta am gustat dintr-o Salată Bulgărească. Nu m-a atras vreodată preparatul. Combinaţia de telemea cu câteva legume poate e prea puţin spectaculoasă pentru gusturile mele. Nu a fost rea. Dacă voi decide să mă apuc vreodată de o dietă poate îmi voi aminti de ea. 

Să nu termin acest articol fără să vă spun că prepară sandwich-uri foarte bune care sunt servite cu cartofi prăjiţi. Mie îmi place foarte mult sandwich-ul cu pui crispy, puţină salată şi dressing. Toate aceste bunătăţi sunt învelite într-o lipie bine rumenită făcută de cei de la Q Club căreia nu îi veţi rezista! Tot pe bază de lipie am gustat şi Quesadilla de pui. A fost completată excelent de un sos iute pe care ni l-a recomandat chelneriţa.

Ar mai fi foarte multe de povestit despre acest local, dar vă las să le descopeţi singuri 🙂 Mult spor la aventurile voastre culinare şi aştept cu nerăbdare poveştile voastre pline de gust.

Bonjour La Creperie!

O seara frumoasă de duminică începe cu 2 cele mai bune prietene care se duc în oraş să se plimbe. Dintr-o dată se decid să încerce locul acela de care au tot auzit: La Creperie. Îl găsiţi şi voi în Craiova, lângă deja celebrul Iberico.

Intrăm bucuroase în restaurant şi aşteptările noastre au fost răsplătite. Localul e decorat cu bun gust. O domnişoară chelneriţă ne conduce la o masă cu scaune şi o canapea frumos colorată. Mă aşez şi încep a arunca o privire pe meniu.

Meniul e variat: găsim pizza, paste, salate, dar vedetele absolute sunt clătitele dulci sau sărate. Crepele dulci pot fi cu dulceaţă, ciocolată, decorate cu fructe proaspete sau scăldate în sosuri dulci sau sirop de arţar. Crepele sărate pot fi cu prosciutto, carne de pui, cu 4 feluri de brânză şi multe alte arome pe care vă invit să le descoperiţi!

Eu mi-am comandat o porţie de Clătite Du Jardin care conţin piept de pui, sos bechamel, ciuperci, ardei gras, caşcaval din belşug şi roşii cherry. Cam aşa arăta micul deliciu:

Arată consistent, aşa-i? Pe deasupra ceea ce vedeţi pe deasupra clătitelor e oţet balsamic, lângă ele un sos cremos şi o salată cu roşii cherry.

Am mai comandat şi o porţie de clătite dulci numite Des Bois. Au fost pline de cremă de ciocolată şi de căpşuni. Aşa arată:

Am savurat ceea ce am comandat, iar uitându-mă la mesele de lângă mine, mi-a plăcut cum arăta şi pizza. Însă, o voi gusta cu o altă ocazie. Sunt plină, am mâncat cu mare poftă şi îmi pare bine că am încercat localul La Creperie. 

Până la următoarea masă copioasă pe care o să v-o prezint, vă urez cele mai dulci urări 🙂

DesserTime – un Dragobete delicios

Dragostea trece prin stomac, aşa-i? Ce poate fi la fel de dulce ca iubirea? O prajitură plină de savoare. Azi, de Dragobete am gustat din mai multe prăjiturele de la DesserTime, un laborator de prăjituri ce nu trebuie ratat.

„Viaţa e scurtă şi neprevăzută. Mănâncă prima dată desertul” 

Citatul acesta mi s-a părut inspiraţional când l-am auzit în filmul acela cu Robert Pattinson, Remember me. Cum viaţa îţi oferă mereu surprize, mai bine păstrezi bani pentru o prăjitură bună când viaţa nu e la fel de roz ca glazura aceea delicioasă de la tort. Prăjiturile au această abilitate magică de a ne face să ne simţim bine. Astăzi am avut o zi lungă. Am ajuns acasă după 8 ore petrecute la facultate. Am deschis frigiderul şi hop! privirea mea pierdută s-a luminat: o cutiuţă cu prăjituri. Am deschis-o nerăbdătoare. Am găsit doar jumătate din fiecare prăjitură, căci mama, curioasă gustase deja.

În cutiuţa magică erau rămăşiţele unui mousse cu ciocolată albă belgiană şi dulceaţă de vişine la mijloc pe care îl găsiţi la DesserTime sub numele de Maria. A doua prăjiturică, un mousse de ciocolată neagră cu vişine la mijloc mi-a plăcut la nebunie. În plus, avea pe deasupra şi o foiţă de ciocolată albă subţire. Acestă prăjitură se numeşte Porto.  Ultima, dar nu cea din urmă, a fost un ecler clasic, scăldat în ciocolată neagră şi cu cremă de vanilie la mijloc.

Prăjituricile au preţuri un pic piperate. Eclerul a fost 5 lei, iar fiecare mousse a fost 10 lei. Merită căci prăjiturile sunt consistente, din una te vei sătura cu siguranţă. Aşa că strângeţi banii de la puşculiţă sau puneţi-vă prietenii să dea o fugă pe strada Împăratul Traian să vă ia o prăjiturică. Dacă nu de Dragobete atunci aşteptaţi următoarele sărbători. Un desert de calitate te face să simţi viaţa cu adevărat mai dulce.

Vă doresc un timp minunat indiferent cum alegeţi să vă petreceţi ziua şi aştept cu nerăbdare să-mi spuneţi dacă sugestiile mele v-au fost de ajutor. Până date viitoare vă pupă a voastră iubitoare de bunătăţi! 🙂

Mai multe detalii despre tot felul de alte produse DesserTime aici!

Cocoşul de aur – rafinament

Pot spune că după ceva timp am văzut o idee şi o viziune diferită de ceea ce găseşti deobicei prin localurile din Craiova. Cineva chiar s-a gândit să se bazeze pe calitate şi nu pe cantitate. Se descurcă bine? Nu-mi rămâne decât să aflu cu ce vrea acest local să se diferenţieze de celelalte.

Cocoşul de aur – English Pub e un local aşezat pe strada Olteţului cea pe pare se află cele mai multe localuri de seamă din Craiova. În „competiţia” cu celelalte, barul despre care vorbesc acum aduce schimbări majore. În primul rând îl recomandă rafinamentul, clasa, stilul în care a fost amenajat interiorul. Investiţiile au fost destul de mari, iar acest lucru nu-i  scapă nici măcar ochiului neatent. Local e generos din punct de vedere al spaţiului, cu o capacitate de 90 de locuri pe scaune. Deţine un separeu unde te poţi bucura de mai multă intimitate. Muzică o să fie pe placul tuturor, se adaptează în funcţie de gusturile clienţilor. Cel mai adesea în timpul zilei muzica este în stilul oldies. 

Cel mai performant sistem de ventilaţie pe care l-am întâlnit

Sunt atât de fericită că hainele mele nu o să prindă miros de fum de ţigară. Parcă nici nu s-ar fuma în jurul meu – aşa mă simt. Îmi comand un irish coffee şi arunc un ochi şi peste meniu. Ofertele lor sună foarte bine: Gin Tonic la 6 lei, Vodka Orange la 7 lei. Cea care se ocupă de local îmi spune că încearcă să facă oferte cât mai des. Ceea ce mă încântă e numărul foarte mare de vinuri la sticlă. Nu au vin la carafă, dar nu fiţi dezamăgiţi. Cocoşul de aur oferă ceva mult mai bun. Un vin de Recaş sună foarte bine. Dar la fel de bine sună la un party un shoot, nu? Aveţi de unde alege, credeţi-mă, unele dintre ele o să vă lase mască, mai ales dacă vă luaţi un shot on fire. 

Te simţi cu adevărat în largul tău

Personalul e cu adevărat generos cu respectul şi stima pe care o acordă clientului. Fără feţe triste, fără tratament nepotrivit. Odată ce îmbrăca haina de ospătar se comportă ca atare. Surprinzător mi se pare că, încă, mai găseşti locuri unde se pune accentul pe adevărata calitate a serviciilor. De la oameni până la produsele pe care le oferă, Cocoşul de aur o să fie pe placul vostru. A fost şi pe placul meu şi îl recomand cu sufletul deschis 🙂